Urgia și Zorile #1 // RECENZIE

Autor: Renee Ahdieh

An aparitie: 2016

Numar pagini: 416

Editura: Epica

Mi-e teama de moarte, îi raspunse ea, printre suieraturile de vânt. Si mi-e teama ca as putea pierde acest razboi în fata ta.

Sinopsis

Intr-un tinut aflat sub domnia unui tanar rege insetat de sange, fiecare revarsat al zorilor sfasie sufletul unei alte familii. Califul din Khorasan, un baiat de optsprezece ani, nu este altceva decat un monstru. In fiecare noapte, Khalid cere mana unei fete, ca apoi, in fiecare dimineata, sa curme viata noii lui mirese cu o franghie de matase. Cand cea mai buna prietena a Seherezadei ii cade victima lui Khalid, ea jura sa se razbune si, in ciuda varstei ei fragede, de doar saisprezece ani, se ofera sa-i devina mireasa califului din Khorasan. Seherezada este hotarata nu doar sa ramana in viata, ci si sa puna capat, odata pentru totdeauna, domniei despotice a lui Khalid.

Seara de seara, Seherezada il atrage in mrejele sale, tesand povesti incantatoare, ce-o ajuta sa mai traiasca inca o zi, desi stie prea bine ca urmatorul rasarit de soare ar putea fi ultimul. Dar lucrurile iau o intorsatura cu totul neasteptata: Khalid nu este nicidecum asa cum si l-a imaginat ea. „Monstrul” este doar un tanar cu sufletul sfasiat de o suferinta covarsitoare si indelungata. Iar Seherezada descopera, pe zi ce trece, ca se indragosteste de el. Cum este posibil asa ceva? Inima ei se dovedeste, astfel, o tradatoare. Dar Seherezada intelege, incetul cu incetul, ca nimic nu este asa cum pare in palatul de marmura si piatra al califului. Este hotarata sa descopere tainele ce bantuie locul si, in ciuda iubirii ei, este pregatita sa-i ia viata lui Khalid in schimbul celor curmate de el.

Oare dragostea lor va supravietui?

,,O combinatie fascinanta intre Urzeala tronurilor si O mie si una de nopti.” – US Weekly

Khalid nu mi-e prieten. Dar nici dusman. Îmi este doar suveran. Îmi amintesc de baietandrul de odinioara… blând si generos, înzestrat cu o minte stralucitoare si iscoditoare. Un suflet ratacitor. Nu-l mai recunosc în pielea acestei fapturi ciudate – cu aripile frânte, în care s-a transformat acum – si de care m-am saturat. Ma ajuti sa îndrept lucrurile, Seherezada?

Revin intr-un final, dupa un milion de ani de la ultima recenize, cu una pentru cartea "Urgia si Zorile". Din fericire, am avut destul de mult timp sa aprofundez ce simt despre volum, deci sper sa fie o recenzie mai elaborata. Am pornit cu asteptari foarte mari, insa am fost oarecum dezamagita. Speram la ceva mult mai dinamic si care sa ma tina in poveste.

Prologul m-a intrgat si m-a facut sa vreau sa citesc cartea si mai mult, dar actiunea s-a desfasurat foarte lent si desi a avut secvente care m-au uimit sau momente in care m-a lasat in suspan, acestea au fost rare si de scurta durata. Recunosc, chiar daca nu a avut nimic special ultimele o suta de pagini mi-au placut enorm. Totusi, m-am atasat repede de personaje, Seherezada este o fire puternica si duce mereu o lupta impotriva sentimentelor ei. Am sperat la o relatie frumoasa intre ea si Khalid si am dispretuit fiecare interventie a lui Tariq, insa finalul nu a fost de aceesi parere cu a mea. M-a lasat intr-o nevoie uriasa de al doilea volum, care asteapta in biblioteca pentru o sansa. Sper sa ajung la ea cat mai curand.

Revarsarea zorilor nu avea deloc sa le surâda. Cerul, învaluit într-o aureola argintie, trista si apasatoare, nu lasa loc de îndoiala.

Spre deosebire de lipsa de actiune intensa, lumea a fost construita foarte frumos, iar descrierile ma transpuneau perfect in peisaj. Partea de romance mi-a placut mult mai mult, relatiile controversate, lumea cu tenta araba, Khorasanul condus de califul monstru Khalid, este uimitor de stricta si greu de multumit. Plot-ul a fost cel care m-a convins sa citesc aceasta carte, care nu a fost pana la urma nici rea, nici buna, undeva intre.

Tronul era presarat cu perne tesute din materiale fine si catifelate, zugravite în culori bogate si stralucitoare. Petalele proaspete de trandafiri, dar si de iasomie uscata raspândeau în aer miresme ametitoare, îmbatându-le simturile celor aflati în preajma.

"Urgia si Zorile" prezinta o poveste despre dragoste si ura, despre natura umana si despre societate si despre subtilitatea trecerii de la un sentiment la altul, la modul in care judeca lumea si la intelegerea trecutului. Are un mod de interpretare unic, prezinta o lectie de viata si m-a surprins impactul pe care l-a avut asupra mea din punct de vedere emotional. Desi, am simtit ca abia asteptam sa termin cartea la inceput, la final voiam sa stiu mai multe, sa stiu cat mai multe despre trecutul celor doi protagonisti, iar enigma tatalui Seherezadei m-a intrigat enorm de mult.

Nu-mi apartii, e adevarat, ii spuse el, retragandu-si mana rezemata de usa. Eu iti apartin tie.

Recomand aceasta carte celor care sunt interesati de lumea prezenta si in "O mie si una de nopti", care adora romance-ul si care apreciaza atat descrierile bine lucrate cat si un subiect intrigant. A fost o lectura unica si care mi-a provocat multiple sentimente. Desi nu a fost la ce m-am asteptat si a avut destul de multe minusuri, a fost ceva special si edificator.

★★★☆☆