Imperiul Furtunilor #5 // RECENZIE

Autor: Sarah J. Maas

An aparitie: 2018

Numar pagini: 736

Editura: RAO

Aelin este inima mea. Am invatat-o tot ce stiu si a functionat deoarece magiile noastre s-au inteles profund una pe cealalta - la fel ca sufletele noastre.

Sinopsis

Pentru a obtine coroana, Aelin Galathynus va trebui sa porneasca pe un drum extrem de periculos, de-a lungul caruia va lupta pentru supravietuirea poporului sau. În timp ce regatele din Erilea se prabusesc unul câte unul în jurul ei, Aelin este nevoita sa accepte aliante cu dusmani declarati, pentru a evita ca fiintele cele mai dragi ei sa cada în ghearele fortelor malefice, hotarâte sa puna stapânire pe lumea acesteia. În mijlocul unui razboi ce pare s-o împresoare din toate zarile, în ciuda loialitatilor rupte si cumparate si a prietenilor pierduti, viitoarea regina este mai decisa ca niciodata sa-i salveze pe cei pe care-i iubeste:

printul razboinic, pe de o parte, si, de cealalta parte, poporul ei. Va reusi Aelin sa-si salveze lumea de la pieire sau va esua?

Lumea, spuse Aelin, o sa fie salvata si refacuta de visatori, Rolfe.

Recenzia de astazi este pentru mult laudatul volum 5 al seriei "Tronul de Clestar" si anume: "Imperiul Furtunilor". Sincer, aveam mari asteptari de la ea si chiar s-a ridicat la nivelul lor. Poate din cauza ca eram obisnuita cu stilul, au fost momente in care mi s-a parut putin repetitiva, dar am trecut peste asta usor avand in vedere ca a fost la fel de intensa si de profunda ca si celelalte volume.

Inca de la inceput mi-a provocat un roller coaster de sentimente si pot spune ca m-am enervat destul de rau din cauza lui Darrow, mare nenorocit, pe bune. Am trait cu presimtirea ca se va intampla ceva rau la fiecare capitol, iar actiunea s-a desfasurat alert si nu s-a pierdut in detalii. Am adorat evolutia personajelor, a tuturor relatiilor si in sfarsit am primit scenele mult asteptate dintre Rowan si Aelin si respectiv Manon si Dorian. Volumul a fost unul foarte intrigant, iar modul in care Aelin foloseste slabiciunile persoanelor ca sa obtina ce isi doreste...ESTE GENIALA. Povestea dintre Elide si Lorcan mi s-a parut induiosatoare si m-a emotionat, insa am fost infricosata mai ales din cauza interventiilor lui Vernon Lochan, unchiul ei nesuferit, sclav al Morathului.

Poate ca asta-i motivul pentru care Mala mi-a aparut in dimineata aia si mi-a dat binecuvantarea ei. Pentru ca esti singurul destul de arogant si de nebun ca sa vanezi o zeita? Deoarece sunt singurul destul de arogant si nebun ca sa ii cer Malei, Aducatoarea-Focului, sa ma lase sa raman cu femeia pe care o iubesc.

Capitole intregi am stat cu sufletul la gura si am sperat ca nu voi avea de indurat vreo pierdere a vreunui personaj preferat. Cum a evoluat relatia dintre Lysandra si Aedion, am adorat si chiar mi-a parut extrem de rau ca relatia tata-fiu dintre Gavriel si Aedion inca nu functioneaza cum ar trebui. Cartea a fost o combinatie absoluta de intamplari neplacute si tragice si efectiv m-a uimitl tot timpul.

Esti al meu. Sunt al tau, marai el. Si ma iubesti, spuse ea. La nesfarsit, sopti el.

Si acum, a venit timpul sa vorbim despre final, care a fost sfasietor, mi-a rupt inima in mii si mii de bucatele. A fost... uluitor si groaznic in acelasi timp, s-au dezvaluit lucruri la care doar speram sau la care nici nu m-am gandit, iar ce li s-a intamplat lui Gavriel, Lorcan si Fenrys... Si cand ma gandesc ma doare sufletul, prin toate cate au trecut... sufera iarasi. Am descoperit ca mi-e din ce in ce mai greu sa ma despart de personaje si chiar m-am atasta enorm de mult de toate. Nu am mai urat un personaj asa cum o urasc pe Maeve, e pur si simplu o scorpie. Mi-a luat ceva sa constientizez ce tocmai se intamplase pentru ca finalul m-a lasat masca si AM NEVOIE DE VOLUMUL 7 IMEDIAT.

Aelin nu era o salvatoare in spatele careia sa te afli, ci un cataclism de care sa te feresti.

M-a durut sufletul si recunosc fara tragere de inima ca aproape mi-au dat lacrimile la final. Aelin a indurat si s-a opus pana la final, a protejat si a luptat pentru prietenii sai si a facut tot ce a putut pentru a nu ii face sa sufere. O admir si sufar alaturi de Aelin pentru ca ma regasesc in ea, in comportamentul si in stilul ei de a fi, ironica, curajoasa, lupta pentru persoanele la care tine si crede in propriile forte.

Si spune-i lui Rowan, zise Aelin, reprimandu-si suspinele, ca imi pare rau ca am mintit, dar ca, oricum, totul a fost o amanare. Chiar si inainte de ziua de azi, am stiut sa totul este doar o amanare, dar ca inca imi doresc sa fi avut mai mult timp impreuna. Ea se lupta sa nu planga. Spune-i ca trebuie sa lupte. El trebuie sa salveze Terrasenul si sa-si aduca aminte ce mi-a jurat. Si spune-i... spune-i ca ii multumesc - pentru ca a mers pe calea intunecata cu mine, spre lumina.

Desi volumul 4 inca salasluieste in inima mea, volumul 5 a fost de departe unul plin de surprize, magic si intrigant, sfasietor. L-am adorat din toate punctele de vedere si recomand seria aceasta tot mai mult. Pentru iubitorii de fantasy si nu numai, operele scriitoarei Sarah J. Maas sunt un must read.

★★★★★